Inclusive Education

Inclusion in education refers to all students being able to access and gain equal opportunities to education and learning.

Inclusive education is the most effective way to give all pupils a fair chance to go to school, learn and develop the skills they need to thrive. It means real learning opportunities for groups who have traditionally been excluded, not only children with disabilities, but speakers of minority languages too.

Some of the benefits of inclusive practice include:

• Teaching pupils about diversity and equality.
• Improving, encouraging friendships between diverse children (Diversity)
• Promoting parental confidence that their children are being accepted and can be successful in the school setting.#

An estimated 240 million children worldwide live with disabilities. Like all children, children with disabilities have ambitions and dreams for their futures. Like all children, they need quality education to develop their skills and realize their full potential.

Yet, children with disabilities are often overlooked in policymaking, limiting their access to education and their ability to participate in social, economic and political life. Worldwide, these children are among the most likely to be out of school. They face persistent barriers to education stemming from discrimination, stigma and the routine failure of decision makers to incorporate disability in school services – Source UNICEF

Peer pressure and influences

Peer pressure or influence is when you do something you wouldn’t otherwise do, because you want to feel integrated and accepted by your ”friends”.

 Peer influence can be positive or negative.

Some teenagers might choose to try things they usually wouldn’t be interested in, like smoking or behaving in antisocial ways.

According to Dr B. J. Casey from the Weill Medical College of Cornell University, young children are quick and accurate in making judgments and decisions on their own and in situations where they have time to think. However, when they have to make decisions, mainly they are often influenced by external factors like peers. 

Photo by Andrea Piacquadio on Pexels.com

Attachment Theory

Attachment is characterized by specific behaviors in children, such as seeking proximity to the attachment figure when upset or threatened (Bowlby, 1969).

Stages of Attachment

Rudolph Schaffer and Peggy Emerson (1964) investigated if attachment develops through a series of stages, by studying 60 babies at monthly intervals for the first 18 months of life (this is known as a longitudinal study).

The children were all studied in their own home, and a regular pattern was identified in the development of attachment.

The babies were visited monthly for approximately one year, their interactions with their carers were observed, and carers were interviewed.

A diary was kept by the mother to examine the evidence for the development of attachment. Three measures were recorded:

• Stranger Anxiety – response to arrival of a stranger.

• Separation Anxiety – distress level when separated from carer, degree of comfort needed on return.

• Social Referencing – degree that child looks at carer to check how they should respond to something new (secure base).

Bowlby suggested that a child would initially form only one primary attachment (monotropy) and that the attachment figure acted as a secure base for exploring the world.

The attachment relationship acts as a prototype for all future social relationships so disrupting it can have severe consequences.

This theory also suggests that there is a critical period for developing an attachment (about 0 -5 years).

If an attachment has not developed during this period, then the child will suffer from irreversible developmental consequences, such as reduced intelligence and increased aggression.

Photo by Yan Krukov on Pexels.com

What is Autism Spectrum Disorder?

I work with children with learning difficulties and I can tell you it’s fun and challenging at the same time but is so rewarding.

Autism is a lifelong developmental disability that affects how people communicate and interact with the world. One in 100 people is on the autism spectrum.

Autism is not an illness

Being autistic does not mean you have an illness or disease. It means your brain works differently from other people.

It’s something you’re born with or first appears when you’re very young.

If you’re autistic, you’re autistic your whole life.

Some autistic people have average or above-average intelligence.

Some autistic people have a learning disability. This means they may find it hard to look after themselves and need help with daily life.

Please note, this post it’s just a short version of it, the ASD is a very broad subject.

Photo by Polina Kovaleva on Pexels.com

De ce este important să ne exprimăm deschis afecţiunea faţă de copii?

De ceva timp mă tot gândesc la cat de importanta este afecțiunea pentru copil. Părinții joacă un rol foarte important în a dezvolta emoțional copilul.

Cred ca cel mai important este ca un copil să experimenteze, să crească într-un mediu în care iubirea necondiționată îi este oferită.

Știu familii care își exprimă afecțiunea foarte des, alții foarte rar, dar de asemenea știu și familii care nu zic copilului TE IUBESC niciodată!

De ce este important să nu fim zgârciți în a arăta afecțiunea față de copil?

1. Stabilește o bază a conexiunii și relației dintre părinte-copil.
2. Motivează copilul și îl face să se simtă mândru, plin de bucurie
3. Știu că sunt prețuiți și iubiți
4. Își poate exprima emoțiile mult mai usor, etc.

Photo by Kristina Paukshtite on Pexels.com

Cum îmi învăț copilul să aprecieze ceea ce are?

Photo by Josh Willink on Pexels.com

Cred cu tărie că sunt mulți părinți care au observat la un moment dat cum copilul lor nu apreciază ceea ce au. Cu căt le cumpără și oferă mai multe cu atât disprețuiesc ceea ce au.

Primul pas este chiar acesta, de a conștientiza atitudinea copilului tău și a recunoaște că nu este corectă.

De obicei găsim atitudini nemulțumitoare in familiile cu o stare financiară peste medie, părinții care oferă totul pe tavă copiilor lor fără a-i învăța arta aprecierii.

Cum putem schimba situatia?

1. Tu ești modelul copilului. Folosește cât mai des ”MULȚUMESC, TE ROG”.
2. Comunicarea ( în funcție de vârstă) ieri ai cumpărat o jucărie scumpă, azi îți cere una, tu ce faci îi cumperi sau comunici cu el/ea situația? Cumpărând ceea ce vrea copilul la fiecare reclamă văzută, sau shopping nu facem decât să instalăm disprețuirea față de valoarea lucrurilor deja avute. Oricum copilul se plictisește de jucărie cam după 10 minute, și apoi se pune praful pe ia.
3. Vorbim copiilor despre empatie, mulțumire, dărnicie, generozitate și le amintim cu unii copii nu au aproape ce mânca iar ei au totul în fiecare zi.
4. Fiți confidenți în a spune ”NU” copiilor. Ei vor cere jucării, bomboane, jocuri video, poate la fiecare oră vin cu cereri crezând că li se cuvine totul și orice dorință li se împlinește ca atunci când lui Aladdin i se îndeplinea orice dorință de către Duhul din lampă. DAR ce se va întâmpla peste 20 de ani când copilul acum adult înfruntă realitatea din societate? Aaaa am înțeles, o să fie CEO la firma familiei, dar care o să-i fie atitudinea față de bieți angajații?

Un copil mulțumitor și plin de bunătate va fi un adult responsabil și plin de generozitate!

Atenție mare la jucăriile minuscule pe care le oferiți copiilor!

Am citit o știre foarte tristă azi. Un copil de 5 ani din Romania a făcut stop

cardio-respirator după ce a înghițit jucăria din oul de ciocolată Kinder.

În anul 2016, o fetiță de 3 ani din Franța a murit după ce s-a înecat cu plasticul din oul Kinder. Din nou, în anul 2000 mai mulți părinții din UK au făcut o petiție prin care cereau ca oul Kinder să fie interzis în UE, dar se pare că s-a refuzat această dorință a părințiilor, din păcate.

În USA sunt interzise din 1938 deoarece nu se permite introducerea unor obiecte non-nutritive în dulciuri.

În Chile oul cu surprize și Happy Meal sunt interzise. Ei vor copii sănătoși, mâncare sănătoasă fără a da obezitate copiilor.

Dacă cumpăram acest ou de ciocolată, ar trebui să ținem cont de jucăria minusculă care ar putea oricând să fie înghițită de copil, accidental sau din pură curiozitate o pune în guriță. Eu vă recomand să renunțați la acest ou cu surprize căruia nu-i văd nici-o parte benefică, plus jucărioara este din plastic, se rupe rapid, nu are calitate, e minusculă și plus copilul se plictisește de jucărie în mai puțin de 5 min, vă garantez.

****Acest articol nu are intenția de a defăima imaginea producătorului.

Cum le arătăm copiilor că ne pasă de ei?

Trebuie să înțelegem că fiecare copil este unic. Atunci când într-o familie sunt 2 sau mai mulți copii există riscul să nu acordam atenție egală între ei, sau mai mult să avem aceleași așteptări de la fiecare copil în parte, ceea ce este total greșit și provocator pentru copilași.

Pentru a le arăta afecțiune, grijă dar mai ales ca suntem interesați și ne pasă de ei, am pentru voi 6 puncte de urmat.

• Spuneți-le că-i iubiți, dar mai ales arătați-le asta – acțiunile sunt mai puternice decât vorbele.
• Lăudații pentru ceea ce fac bine, chiar dacă nu este exact așa cum ați vrea voi să fie, evitați să le spuneți cum ați fi făcut voi. Dar mereu puteți sugera o altă modalitate de a face lucrurile, dar aveți grija la cuvintele pe care le folosiți.
• Exprimați-vă complimentele față de ei, dar să fie cât mai sincere… poate că au făcut un efort deosebit de a aranja hainele în dulap, chiar dacă pentru adulți nu este tocmai cum ar trebui, apreciați acțiunea.
• Arătați interes în ceea ce îi interesează pe ei. Dacă ei arată un interes în muzică (chiar dacă nu este genul de muzică pe care voi îl agreați) măcar arătați-vă interesul, curiozitatea în ceea ce face. Acum, dacă genul în acela de muzică se folosesc cuvinte nu tocmai de folosit pentru un copil, este momentul să aveți o discuție deschisă și calmă cu copilul.
• Transmiteți-le clar că nu agreați comportamentul lor ci NU pe ei, este doar comportamentul care trebuie îndreptat ci nu copiii.
• Acordați atenție copiluli atunci când vi se cere, dacă se întâmplă să fiți ocupați nu raspundeți cu ” nu acum, lasă-ma, sunt ocupat/ă” este de recomndat să le arătați interesul fașă de ceea ce vor să va zică, arate, puteți încerca raspunsul următor ”sunt un pic ocupat/ă acum, dar imediat ce termin vin să vorbesc cu tine” prin asta părintele, tutorele arată că-i pasă și este interesat de copil.

Photo by Daria Shevtsova on Pexels.com